Becuri pe sârmă

Până miercuri, în aproape șapte decenii, numărul stadioanelor cu nocturnă din București abia se dublase. Ultima arenă dotată cu o instalație modernă este cea de rugby, de la "Tineretului".
Bunicii sau (unii dintre) părinții noștri își vor aminti cu siguranță că în perioada interbelică în Capitală erau două stadioane cu instalație de nocturnă: Venus, lângă Opera Română, și Romcomit, aflat pe locul unde s-a ridicat apoi Facultatea de Drept. Pe atunci era un semn de civilizație chiar dacă – unora le voi stârni un zâmbet – becurile erau înșirate pe cabluri, deasupra terenului, iar schimbarea lor, atunci când balonul de fotbal le nimerea, se făcea cu o scară… Firește, prin întreruperea meciului.
Venirea comuniștilor la putere, în 1947, a stopat evoluția firească a lucrurilor, astfel că vreme de 50 de ani cel mai mare oraș al țării a contat tot pe două arene capabile să găzduiască meciuri pe înserat: "Republici" și "23 August" (în provincie era "1 Mai" din Constanța). Situația aceasta s-a schimbat oarecum în ultimii 19 ani, mai multe instalații de nocturnă moderne fiind montate pe Steaua, Dinamo, Rapid și Cotroceni, precum și pe stadioane din alte orașe importante din țară. Iar de miercuri lor li s-a alăturat și Stadionul Național de Rugby "Arcul de Triumf".
Testată luni, la un antrenament al "stejarilor", și inaugurată la meciul România – Uruguay (10-6), de miercuri seară, din IRB Nations Cup, instalația asigură 1.100 de lucși, pentru aceasta 80 de proiectoare Philips fiind montate pe patru stâlpi, fiecare în greutate de trei tone. Realizarea și asamblarea nocturnei a durat zece luni, un record susțin specialiștii.
Meciul de miercuri n-a fost cel dintâi de rugby disputat în România la lumina reflectoarelor. În iunie 2003, "stejarii" au câștigat cu 45-23 în fața selecționatei England Counties, întâlnirea fiind programată pe Stadionul Național "Lia Manoliu". De asemenea, în anii 80 "stejarii" au mai disputat un meci în nocturnă pe cea mai mare arenă sportivă din București, împotriva selecționatei secunde a Angliei.
Text și foto: Marian BURLACU